– Vă rog să îmi prezentați biletul de călătorie.
Spuse nașul trenului de Făgăraș-Brașov.
Irina era pierdută pe geam, în timp ce mama ei arăta biletul, domnului cu uniformă albastră și zâmbet cordial.
Era acasă, în tren. Între iar…între ”Casa cu Fete” și ciudata viață de familie.
Doamna Bunicescu i-a spus că momentan, între este bine. Momentan să meargă acasă, să vadă cum este și să revină. I-a permis vizite de weekend cu condiția de a învăța în continuare bine. I-a spus să îi dea timpului timp și să nu ia decizii până nu vede exact unde se simte cel mai bine.
Aurelia, mama ei, o ținea de mâna constant și tăcea. Știa că nu are ce să îi spună. Irina însă, simțea pentru prima dată în mult timp, că este iubită și că familia ei chiar luptă pentru fericire.
Drumul de la gară spre casă a fost pierdut. Nu realiza pe unde merge sau cum va fi..abia când a intrat pe strada Planetelor inima a început să îi bată tare iar licărul de copil să îi reapară. Tot ce îi venea în minte era Ilinca, Pișcot și chicoteliile de fericire. Își dorea din tot sufletul să își vadă steaua căzătoare iar Universul să se reunească, însă mama ei i-a spus că nu îi poate spune prea multe despre asta momentan.
Un val de căldură i-a cuprins tot corpul, de la piciorușe până în creștetul tunsorii de castron când a intrat în casă.
În bucătărie stăteau de vorba Sasha, tatăl ei, cu Rafael, fratele ei, iar la geam, lângă aragaz, era Ilinca, în brațele doamnei Păun, ”bunica” scării ce stătea fix deasupra lor. Ilinca a început să țipe tare : Mama! Mama!
Iar atunci toate planetele s-au aliniat! Stelele s-au cuprins în tăcere iar restul meteoriților s-au oprit din cădere!
Irinei nu îi venea să creadă că Ilinca o recunoaște după 365 de zile fără ea…mai mult de atât, acum Ilinca lega propozițîi : Tu mama mea! Tu ce faci? Ne jucăm? Uite, TATĂ! și arata către Sasha..
Aurelia a întrerupt curcubeul de fericire și i-a spus Irinei că trebuie să vorbească un pic singure.
– Uite Irina, am reușit să o iau pe Ilinca înapoi. Am vrut să îți fac o surpriză! Însă să știi că Ilinca nu mă recunoaște deloc…ba mai mult, cumva îmi reneagă existența. Singurul până să vii tu cu care a fost apropiată este Sasha..și bine, doamna Păun, dar mă refer la cei din familia noastră. Observ că ție îți spune ”mama” ceea ce mă bucură enorm însă aș vrea ca încetul cu încetul să îți reiei atributul de sora și copil…și zic că împreună putem face acest lucru. Ce spui?
– Dacă vei fi o mamă pentru noi, spun că vom reuși.
Cuvintele tăioase ale Irinei au secerat privirea blandă a Aureliei și aceasta și-a dat seama că vorbele ei nu vor mai cântări nimic fără fapte.
Irina s-a întors în bucătărie, unde l-a luat în brațe pe Sasha tare de tot și i-a spus că îl iubește. Cu Rafael a dat mâna cavalerește și i-a spus că se bucură că este acolo.
La doamna Păun s-a oprit cu un zâmbet cald și i-a mulțumit pentru prezență și grijă. Cumva simțea că această va fi și mai prezentă în viața lor, de acum înainte.
72 de ore de zâmbete și joacă au urmat.
Sasha era primul la jocuri iar Ilinca era cocoțată pe el mereu. De multe ori, Irina era un observator care încerca să înțeleagă dacă era un vis sau nu…Casa mirosea a prăjituri iar familia a fericire. Aurelia le făcea mic dejun și vorbe mieroase. Nu se juca, însă observa și zâmbea. Prietenii umpleau casa seara iar rasetele de reuniune treceau de geamuri.
Irina o percepea pe Ilinca ca fiind ciudată..era toată un zâmbet și o chicoteala până se apropia Aurelia de ea. Se schimba instant și mai că începea să plângă. Se ascundea după Sasha sau fugea în brațele Irinei, orice, doar să o evite pe mama ei. Nu înțelegea…nici pe Sasha nu îl cunoștea practic, atunci de el de ce s-a apropiat așa?
.
.
6 luni de ”între” au trecut iar Irina era în culmea fericirii. Familia ei se contura tot mai frumos iar la ”Casa cu Fete” învăța bine și avea ce să povestească. Doamna Bunicescu o mai întreba din când în când dacă a hotărât ceva însă nu insista.
Acasă, discuțiile cu Aurelia erau tot mai bune. Această o asculta pe Irina și îi dădea timp să se acomodeze. Sasha cu Ilinca erau nedespărțiți, ca un munte cu o pietrica. Așa arătau. Ilinca se ținea scai după Sasha peste tot iar singura persoană cu care era dispusă să îl împartă era Irina. În rest, Aurelia dormea separat în timp ce Sasha cu Ilinca și Irina dormeau împreună.
I se părea amuzant și frumos în același timp cum Aurelia făcea orice să își arate iubirea față de familie.
”1,2,3 la perete stai” era jocul preferat al Stelelor! Iar Soarele era mereu prezent în Universul lor. Stătea acolo, de pază și jovial ca un munte. Îl chema Sasha.
Singurul lucru ce aducea câțiva norișori era plecările Irinei în fiecare duminică. Ultima dată, Ilinca s-a apropiat de ea și a întrebat-o :
– Tu de ce tot pleci?
– Pentru că încă nu știu ce să fac iar la Casa cu Fete sunt liniștită…însă aici sunt fericită, să știi.
– Atunci…1,2,3 la fericire stai! …a spus Ilinca, în timp ce avea mânuțele atârnate de gâtul Irinei, ca un melc de iarbă..
