Lumea Capitolul 130
08/02/2021
Sinonim Acronim Capitolul 132
03/03/2021

Acronim Capitolul 131

Acronim
Capitolul 131
There’s a shortcut we will take,
Anything in order to avoid,
The harsh truth and it’s stake,
Of all the things we enjoyed,
In the name of ignorance and all that is fake.
(Atunci)
Atunci plimbările pe străzi aglomerate în căutare de suflete nevoiaşe, păreau a fi oarecum zadarnice. Mulți dintre copiii străzii sunt într-adevăr nevoiaşi însă independenți. Cumva asumați şi maturi în veşnica lor luptă cu instabilitatea..
( Acum)
Acum Ilinca se uită şocată la poza de pe telefonul Adinei.
– Uite, măi. Se vede tristețea de pe fața lui. Se vede că nu este obişnuit cu strada.
Adina gesticulă şi se exprimă cu pasiunea unui copil ce a găsit alt sortiment de ciocolată.
Ilinca studiază trăsăturile copilului ce stă în fața unei farmacii, cu o pancartă pe care scrie : ” Mama are cancer. Vă rog să mă ajutați cu cât puteți pentru a-i cumpăra tratament şi pentru a merge la şcoală”
Părul blond închis şi ochii căprui închis ai copilului pancartă arătau curățenie. Interioară şi exterioară. Înălțimea medie arată vârsta de aproximativ 9 ani. Mâinile firave țin de pancarta cu pricina, ca de viață.
Ilinca se hotărăşte.
– Hai să îl găsim!
O oră mai târziu, cele două se aflau în fața farmaciei, ciuciuca, vorbind cu el :
– Cum te numeşti?
– Robert.
– Câți ani ai?
– 9 ani
– Unde stai?
– Mai în jos, pe stradă.
– Cu cine stai?
– Cu mama.
– Este bolnavă mama ta?
– Da.
– Putem să mergem să o vedem?
– Mhhm.. nu ştiu..
– Promitem să vă ajutăm dacă mergem. Să te ajutăm să nu mai stai aici la cerşit..
După încă 15 minute, toți trei se îndreaptă spre locuința celui mic.
Ajunsă acolo, Ilincăi i se întoarce stomacul pe dos. O cameră murdară, cu o gresie a cărei culori nu se mai poate ghici, adăposteşte o femeie cu doze de bere la cap şi sute de chiştoace în pat. Fumează, bea şi pare drogată.
Discuția cu ea este neclară:
– Doamnă sunteți bolnavă? De ce aveți nevoie?
– Sunt. Am nevoie de țigări, calmante şi bere.
– Dar ce boală aveți?
– Eh dar cine mai ştie. Tot ce ştiu e ce îmi cere corpul.
– De Robert cine are grijă?
– Cum cine? El. E mare deja. M-am săturat să mă cert cu el şi să îl pun să stea pe gresie gol că nu vrea să îmi facă rost de medicamente.
Nervii Ilincăi ajung la apogeu. Iese afară pentru a nu izbucni violent la femeia semi drogată din fața ei. Recunoaşte cazul. Mama alcoolică şi drogată distruge şi se foloseşte de copilul ei. Consideră că el îi este dator cu viața şi atunci asta îi permite ei să ajungă agresor.
Steaua Noastră îşi face în cap toate scenariile în timp ce fumează o țigară.
La Protecția Copilului nu are ce să facă, fiindcă l-ar băga în sistem. Aici, măcar, îl poate supraveghea ea, zilnic. Mama lui, fiind o drogată, este uşor de momit şi cumințit.
Se întoarce la Adina şi îi spune :
– Pe cine cunoşti la psihiatrie? Ne trebuie un doctor care să îi facă un consult şi să îi prescrie medicamente corespunzătoare.
– Eh dar nu vă chinuiți. Ştiu eu pe cineva, doctorul care îmi dă mie rețete! zice femeia semi anesteziată.
Fetele şi-au dat seama că ceva este în neregulă aşa că au fost de acord să meargă şi să cunoască această persoană.
Câteva zile a durat punerea la punct a detaliilor : cumpărarea celor necesare pentru Robert, programarea la dr psihiatru al mamei lui, programarea lui Robert la terapie psihologică, programarea lui la dentist şi bineînțeles, vizita la şcoală, unde Ilinca a aflat stupefiată că în clasa a 3 a , Robert abia a fost pe la şcoală.
Nervozitatea şi frustrarea fața de persoana care i-a dat viață lui Robert, creşte pe zi ce trece.
Îşi doreşte să rezolve cumva, miraculos, această situație, însă nu găseşte nicicum soluția rapidă. Se interesează de rude însă momentan, nimic nu pare plauzibil.
● Ziua programării la psihiatru.
Doctorița M. O tipă rece, grăbită fără pic de emoție sau păsare. Prescrie rețete pe bandă rulantă. Rețete cu medicamente puternice, antidepresive şi halucinogene.
– Nu înțeleg. De ce boală suferă această femeie căreia îi prescrieți aceste medicamente?
– Eh ce boală. Ce mai conteazā acum? Important e că o fac să se simtă bine..
– Să se simtă bine?!! Ați făcut-o dependentă de aceste droguri iar din acest motiv îi distruge viața copilului ei!!!
Fața ascusită a psihiatrei enervată arată ură la adresa Stelei Noastre iar Steaua Noastră devenise o gaură neagră care scuipa resturile frustrărilor adunate.
O serie de înjurături ca la uşa cortului au urmat. Înjurături de care Ilinca nu se mai crede capabilă iar pe care doamna doctor le stăpâneşte cu măiestrie. Dintr-o dată, cabinetul medical şi holul spitalului au devenit o scenă. Scenă de toată mila.
Mama lui Robert încearcă să calmeze spiritele pentru a-şi lua rețeta. În zadar. Totul se termină cu cuvintele doctoriței:
– Să mergi unde vrei să te tratezi că la mine nu mai ai ce căuta! Vii cu astfel de individe după tine!
Ilinca iese afară. Nu apucă sā se dezmeticească după tura de ceartă că începe alta:
– Mi-ai promis că dacă ți-l las pe Robert să ai grijă de el, mă ajuți cu medicamentele! Ce ai făcut? !! Nu o să îl mai vezi pe Robert niciodată din cauza asta. El va trebui să iasă din nou la cerşit din cauza ta!
Furia Ilincăi se opreşte. Ştie că ce a spus drogata din fața ei este adevăr. Îşi dă seama că doar prin manipulare va reuşi sā îl salveze pe Robert.
– Stați liniştită că rezolvăm.
Împreună se îndreaptă spre ” Eminescu” , spitalul de boli mintale unde… ( continuare in capitolul următor)
( Cândva)
Cândva Ilinca va realiza că de multe ori tratăm lucrurile superficial. Luăm decizii pe bază de acronime. Pe baza scurtătorilor, pentru a evita detaliile incomfortabile. La fel cum, de multe ori, este important să spunem cuvintele întregi, pentru a le înțelege sensul, fix la fel, călătoria noastră trebuie să treacă, prin toate drumurile anevoioase ce duc la destinația doritā.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Instagram