Capitolul 2: Când iubirea cerne, alege?

Capitolul 1: Tu când dormi zâmbeşti?
12/03/2018
Capitolul 3: Tu când visezi, crezi în fluturi?
19/09/2018

Capitolul 2: Când iubirea cerne, alege?

[ Painting by Alexa Papa ]

Plouă. Și afară și înăuntru.
Și pe geam și pe obrajii Irinei.
Se uita în oglindă și vedea ochii mari și negrii cum se pierd în apă…nici ea nu înțelegea de ce plângea.
Nu îi era dor de Aurelia, mama ei. Nu îi era dor nici de Sasha, tatăl ei, care era constant absent.
Cu Ilinca este fericită, deși aceasta tot făcea febra la fiecare două zile însă fără să plângă.
În afară de acest aspect, a învățat să fiarbă carnea de pui, să pregătească cafea cu lapte , să adoarmă ca iepurașii cu ochii deschiși și mai ales să radă fără motiv. Să radă la cer și să vorbească cu soarele. Să se strambe la lună și să se joace cu vântul. Să știe ce gândește Ilinca, la doar 9 luni , la fiecare moacă diferită pe care aceasta o face.
Să facă întreceri de alergat cu Pișcot, câinele hoinar al străzii planetelor. A fost mereu fascinată de denumirea străzii pe care locuiește : Planete. De câte ori ieșea cu Ilinca din casă, o așeza pe aceasta în cărucior și îi spunea lui Pișcot:
– – Hai Pișcot, ne întrecem până la capătul Cosmosului?
Acesta mereu încuviința și se apuca de alergat.
Odată, a scos-o pe Ilinca din cărucior, i-a spus să alerge și râzând s-a îndepărtat un pic.
Ilinca a căzut direct în fund, nemaiputând să se sprijine de cărucior și toată strada Planetelor chicotea a râset și veselie în momentul în care, Irina a numit-o pe sora ei mai mică “ Stea Căzătoare”.
Rolurile erau bine definite, Irina era “Stea Alergătoare” iar Ilinca “Stea Căzătoare”.
Doar pe Rafael nu știa cum să îl denumească. Era ca și cum el nu făcea parte din Cosmosul lor.
Ce este drept, stătea pe str. Mercur, nu foarte departe, însă era destul de periculos să mergi acolo. Alee întunecată, copaci apăsători și oameni mari încruntați o populau. De câte ori se ducea să ceară bani fratelui ei, gândurile îi tremurau și mâinile îi pictau stres. Ochii îi erau dilatati de la emoție iar cuvintele ieșeau plăpând :
– – Am nevoie de bani. Nu mai avem de mâncare , scutecele s-au terminat iar Ilinca face febră de o lună aproape zilnic. Vreau să mă duc la farmacie să îmi dea un sirop ceva…
– – Dar tata? Tot beat este? Ar fi cazul să mai facă și el ceva, răspunde Rafael indignat.
– – Știi că e distrus de când…au luat-o pe mama. Și vecinii mă întreabă de el, dar le spun că se plimbă. Stă tot timpul în dormitor și bea…nu îl poți scoate din ale lui.
– – Ia de aici 70 de lei și vezi…cred că ar trebui să mergi cu Ilinca la doctor dacă are febră.
– – Păi și vii tu cu noi? Întrebă Irina plină de fericire deoarece văzuse un strop de grijă din partea fratelui ei mai mare.
– – Ei vin cu voi! După ce că va dau din banii mei. Uiți că și soția mea este însărcinată? Nu am de timp de prostii de astea. Am de ales de cine să am grijă, nu am timp de cernut!
Irina se uită tăcută la el, în timp ce continua să vorbească și să gesticuleze. A plecat zâmbind că scapă de strada Mercur cu oamenii ei încruntați și copacii aplecați, măcar pentru un timp.
Zi după zi, Ilinca făcea febra tot mai des si niciun sirop de la farmacie nu își făcea efectul.
Erau deja 5 luni de când Irina avea grijă de ea iar bucuriile îi erau umbrite de roșeața din obrăjorii surorii ei, ce apărea tot mai des.
Nopțile erau din ce în mai scurte, cu tușe frecvență și plânsete continue.
Într-o dimineață, și-a luat inima în dinți și s-a dus la doamna Pripescu, singurul doctor din universul ei. A intrat plină de întrebări și dornică de vindecare însă s-a lovit de alte întrebări:
– – Ce cauți tu, un copil de nici 11 ani cu un bebeluș? Unde este mama ta? Unde este tatăl tău? Cine are grijă de voi?
– – Păi….pe mama au luat-o domnii de la Poliție iar tata..tata e la plimbare. Eu am grijă de noi și o fac foarte bine!
– – Doamne ferește! Tu ești a Aureliei! Cum în numele Domnului ați rămas voi singure de câteva luni?
Irina a vrut să răspundă, însă a fost asaltată de 2 asistente care îi cereau adresa completă. I s-a oferit apă, biscuiti cu rom și zâmbete, însă ea simțea că ceva este în neregulă…
Ilinca nu mai era lângă ea, era dincolo la consultație.
După 2 ore de confuzie și discuții de oameni mari, doamna Pripescu se apropie de ea și începe:
– – Irina, sunt foarte mândră de ține că ai avut grijă de Ilinca, însă acest lucru nu mai poate continua. Am trimis niște oameni la tine acasă, iar situația nu este roz. Tatăl tău este incapabil să aibă grijă de voi iar de fratele tău nu am dat. Voi trebuie să mergeți undeva unde să aibă cineva grijă de voi. Aleg asta din iubire și grijă pentru voi.
– – Păi..cum…și plecăm de acasă?
– – Da și o să va fie mult mai bine. Vei vedea
– – Și..vom putea dormi împreună?
– – Nu…din păcate, Ilinca va merge la centrul din Brașov iar tu la centrul din Făgăraș, unde sunt locuri, însă..
În momentul acela, Ilinca a realizat că doamna Pripescu dorește să o scoată de pe strada Planetelor și să despartă stelele. Atunci a intrerupt-o pe doctoriță spunându-i că ea îl va găsi pe fratele ei și va rezolva cumva. A plecat fugind din cabinet spre strada Mercur, de data aceasta fără frică ci doar cu speranțe. În timp ce alerga, își amintea că doamna Pripescu a spus că a ales să le despartă din iubire însă se întreba…. Când iubirea cerne, alege?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Instagram