Capitolul 114 : Efemer
26/10/2020
Capitolul 116 : 𝐋𝐮𝐧𝐚̃ 𝐍𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̃
12/11/2020

Capitolul 115 : Treaptă

When many feel the same,

There is a joy in the air,

And everything makes sense,

In a peculiar, lighter way.

( Atunci)

Munca este minunată iar oamenii maginifici.

Sau cel puțin asta credea Ilinca. Şefii păreau mega smart iar ei…ei făceau ce li se spunea. Până într-o zi….

( Acum)

– Toată lumea este investigată.

Se aude o voce a unui coleg timid.

Ilinca şi prietenele ei se uită şocate una la alta.

– Wtf?! Ce wtf se întâmplă?

– Păi se pare că…s-a produs o fraudă..prin proiectul nostru.

– De către cine? Că ce?

– Nu ştiu…nici eu nu înțeleg prea multe…

Ilinca analizează reacțiile şi comportamentele celor din jur. Colegii sunt speriați şi debusolați. Brusc cel mai fain job din lume pare a se destrăma..

Face un ocol cu privirea peste camera mare, plină de suflete rebele…odinioară. acum de ele triste.

Se opreşte. Ochii îi rămân ațintiți spre cei doi şefi. Cei doi şefi mereu cordiali, axați pe soluții acum reci şi la distanță de ei.

Ceva nu îi dă Stelei Noastre. Ceva nu este corect.

Grăbit, vine alt coleg spre grupul de prietene debusolate.

– Mno ..ce credeți? Ne acuză pe noi că am fi fraudat..

– Noi?! Noi care?!

– Noi toți care am lucrat pe acest proiect…înafară de şefi..

Dintr-o dată, sufletele triste şi confuze sunt acum hotărâte să lupte pentru adevăr

– Ah..şi mai mult de atât…vor să dăm nu ştiu ce bani înapoi…

Atmosfera s-a schimbat instant. Marea în care sunt aruncați nu le mai provoacă frică tinerilor. Ci încăpățânare. Au învățat în 2 minute să înoate şi să se ia la întrecere cu rechinii.

Ilinca este fericită. Paradoxal, nu îi pare rău de job-ul care se destramă ci se bucură de prieteniile care se leagă. Este mândră să aibă colegi atât de faini, corecţi şi curajoşi.

Simte că face parte din ceva. Şi îşi asumă asta cu mândrie.

○○○○

3 zile de discuții cu cei de la Bucureşti. 3 zile de adunări la cafele şi râsete pe bandă rulantă.

Bineînțeles că decizia finală este de a nu se restitui banii. Bineînțeles că pleacă toți.

Ilinca este mândră însă nu în totalitate satisfăcută.

– Ce ştiți, cei doi „şefi” sunt dați afară?

– Nu ştiu exact…răspunde un coleg..

Ilinca îşi jură că nu pleacă până când nu ştie că cei doi dispar. De ce? De indignare. Şi nu pentru frauda pe care au comis-o şi în care i-au târât pe toți. Nu. Ci pentru NeASUMARE.

Au fost dați afară. Ilinca îşi aprinde o ţigară, relaxată. Inspiră şi respiră. Un zâmbet plin de satisfacție îi conturează buzele. Iar atunci…atunci şi-a dat seama ce anume o enervează cel mai mult pe lumea asta…neasumarea.

○○○○○

Bineînțeles că Braşovul este totuşi mic şi bineînțeles că Ilinca va urca profesional tot mai sus. Treaptă cu treaptă. Şi bineînțeles că ei vor coborî tot mai mult…treaptă…cu treaptă…ah, ba nu..de fapt unul din ei doar…deoarece celălalt va avea la un moment o asumare..ce îi va permite să îşi reechilibreze viața.

( Cândva)

Cândva Ilinca va fi la fel de mândru de atitidinea ei şi a colegilor ei. De prieteniile legate peste ani. De experiența curajoasă şi de toate lecțiile primite de acolo.

Şi tot cândva îşi va da seama..că tot neasumarea …o deranjează cel mai mult şi din fericire, va mai da foarte rar de acest gen de persoane şi va învăța şi ea la rândul ei, să îşi asume viața

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Instagram