Touch, smell,
Taste or color?
How do you define your soul
Without the word’s power?
(Illustration by Raluca Popescu)
– Astăzi va trebui să facem o compunere despre cele mai simple lucruri! anunță Doamna Fericescu în timp ce admira privirile curioase ale puștilor ce o urmăreau.
-Însă toată compunerea va trebui să cuprindă definiri ale acelui lucru din mai multe puncte de vedere : miros, gust, culoare și poate veți reuși să găsiți o legătură între ele.
Răzvan a fost primul care a sărit, din penultima bancă a rândului din stânga. Foarte sigur pe sine, a rostit cu toată puterea-i :
– Ce frumos! Și putem să ne alegem noi? Dacă da, eu știu deja! Vreau să fac despre bujori!
Ilinca a înlemnit când a auzit. Bujorii sunt florile ei preferate. Singurele al căror miros o cuprind și al căror petale cărnoase o captivează, iar Răzvan știa asta. Doar cu el fura bujori din toate grădinile, în drum spre școală.
– Normal că vă puteți alege voi! Chiar mai mult, aveți 5 minute la dispoziție pentru a-mi spune tema compunerii voastre.
Toată clasa s-a pus pe șușoteli și idei răzlețe împărțite, doar Ilinca tăcea și habar nu avea ce să zică.
– Haide Ilinca, ce alegi? Intrebă Răzvan, curios.
– Habar nu am. Tu de ce ai ales bujori?
– Eh, o să vezi tu, răspunde Răzvan zglobiu.
Ilinca se pune cu capul pe bancă și se gândește la răspunsul lui Răzvan.
– Ilinca, timpul a expirat. Care va fi tema ta? Intrebă doamna Fericescu
– Ah, oh… umm… picătura de apă! Răspunde Ilinca cu un zâmbet mai confuz ca al colegilor ei, când au auzit răspunsul acesteia.
Toți au încercat să o convingă să își schimbe tema deoarece era prea banală însă ea a insistat. Ea și Răzvan.
– Mie mi se pare foarte bună ideea ta. Picătura de apă se poate transforma în multe lucruri, să știi.
– Da… să vedem ce iese… spune Ilinca cu jumătate de gură.
Drumul spre casă a fost tăcut și cumva stingher. Răzvan încerca să o facă pe aceasta să râdă, însă ea nu înțelegea de ce a ales picătura de apă și de ce se gândește atât de mult la compunerea lui Răzvan.
– Uite, mă gândeam să fac un fel de călătorie a a apei, știi? Cum cade, ajunge jos și o picătură se rătăcește și rămâne singură. Cum după aceea se transformă în fulg, ploaie și rouă. Și să îi dau detalii la fiecare transformare, cum ți se pare?
– Mi se pare minunat, Ilinca. Vezi? Știam eu că te vei descurca. Doar să ai grija la culoare, gust și ce a mai zis Doamna Fericescu.
– Da, așa este. Păi la zăpadă și ploaie este usor, doar la rouă nu știu cum o să fac.
Ilinca se fâstâcea între a-l întreba despre bujori sau a schimba subiectul. O flata tema lui însă în același timp o și speria. Ea nu făcea tema despre el, sau cu referire la prietenia lor. Oare ar trebui să încerce să își schimbe tema?
Se simțea prost și nesigură. Nici nu știa de fapt de ce a ales el bujorii, așa că înainte să își schimbe tema, ar trebui totuși să afle.
Tu? Cum vei scrie despre bujori?
– Ah, păi voi scrie despre unul anume. Unul mic, cu 3 petale roșii ca sângele și care își împraștie mirosul amețitor peste tot în jurul lui. Voi face tot un fel de poveste, de când a răsărit până a ajuns să aibă 3 petale și cum, câteodată când se rușinează, îi apare o pată pe petala cea mai mare. Și cum este singurul bujor ce nu apare doar în mai, ci este prezent tot timpul anului.
În momentul acela, Ilinca l-a simțit pe Căpșunel cum apare. Furnicăturile i-au cuprins tot corpul iar degetele de la mâini erau amorțite. Trebuia neapărat să schimbe numele petei ce o avea de la naștere, deoarece era clar că numele de Căpsunel, nu o făcea să dispară.
Răzvan s-a apropiat și a pupat-o pe obraz.
Gata, nu mai simțea nimic. Afară nu mai era aproape să ningă iar drumul întunecat. De fapt, cine era? Cum o chema? De unde era? Sau mai bine zis, ce se întâmpla?
Speriat Răzvan a întrebat-o:
– Ești bine? Nu mai ai culoare, ești palidă. Zi ceva!
– Umm… roua ce gust are dacă e fără culoare?
Auzind acestea, amândoi copiii cu inimile în pioneze au început să râdă tare și au redescoperit prietenia ce îi lega, în primul rând.
