Oh, what a light there is,
If you look beneath the surface,
Of the universe’s chandeliers,
Only then you will discover each planet’s purpose.
Doamna Fericescu se fastacea de curiozitate în cancelarie.
De abia aștepta să vadă personificarea planetelor de către năzdrăvanii ei.
Ideea de a crea un Univers, în clasa ei, i se părea absolut minunată.
O îngrijora însă, Rareș, noul venit, transferat de curând. Retras dar totuși rebel, inteligent și agresiv, nu părea tocmai fericit de proiectul ” Univers”. Cu aceste gânduri, pornește spre clasa.
Era ora 11.25. Imediat Universul, își va etala comorile, în fața ei.
Nu mică i-a fost mirarea când a găsit grupa de năzdrăvani cuminte. Fiecare la locul lui, liniștit, își aștepta parcă timpul de a-și juca rolul.
Se așează la catedră și observă. Primul rând de la stânga, predominau băieții. Augustin și Iulian, erau în prima banca,mereu cuminți și ascultători. Ilinca și Răzvan, puși mereu pe susoteli și nedumeriri, acum se uitau amândoi în gol. Rândul din mijloc, era acaparat de albastrul închis ce îl purta Andreea, fata cu ochii verzi și părul luna. Pe cât era de fragilă, pe atât era de puternică și persuasivă. Lângă ea, Andra, înțeleapta și meticuloasa clasei. Întotdeauna corectă și ascultătoare, era șefa clasei, ce îi plăcea să își mustreze colegii , pentru reguliile încălcate de aceștia.
Izabela, penultima bancă, din rândul din mijloc, o frumusețe șatenă, cu ochii negrii, ce promitea multe inimi frânte. Șmecheră, cu un aer de superioritate, întotdeauna își admira colegii de sus, dintr-un castel doar pentru ea făurit.
Rândul din dreapta, de lângă geam, începea cu Sorin. Vorbărețul clasei. Niciodată nu rămânea fără cuvinte, iar dacă vreodată obosea de vorbit, gesticula.
Lângă el, în antiteză, era Rareș. Ușor enervat de proiect și prezentare, avea o expresie ce promitea pericol.
De când s-a transferat, și-a enumerat nemulțumirile. Ba că era pus la geam, iar lui nu îi place lumina, ba că erau prea mulți copii în clasă, ba că zugrăveala era învechită. Îți dădea mereu impresia că vrea să distrugă ceva, pentru a reconstrui pe gustul lui.
– Micuților, a venit vremea prezentării. Doriți să începem prezentarea aleatoriu sau în ordine alfabetică?
– Aleatoriu,doamna Fericescu! Eu vreau să încep prima! spuse Andreea, mândră foc și entuziastă de ce avea să prezinte.
– Bine, Andreea, atunci așa vom face. Hai să te vedem 
Andreea iese din bancă ca un curcubeu iar odată ajunsă, în mijlocul clasei, începe să sară și să zică:
– Eu sunt Jupiter! Cea mai mare planetă! Sunt deșteaptă, sunt frumoasă și am puterea de a ajuta pe fiecare dintre voi. Sunt expansivă și plină de bucurii și șanse!
Toată clasa a început să chicotească, însă nu prea tare, deoarece știau că și ei vor urma.
Doamna Fericescu se abținea să nu râdă. I se părea ilar de simplă prezentarea ce într-adevăr, arăta, caracterul Andreei.
– Felicitări Andreea! Minunată și precisă prezentare ta! Andra, vrei să urmezi tu?
Meticuloasă și aranjandu-și fiecare cută de pe uniformă, Andra se îndreaptă spre catedră. În timp ce își aranja ochelarii, cu mâna stânga, începe să spună:
– Eu sunt Saturn! Înțeleaptă și atentă la detalii, iubesc să îmi fac temele și să fiu conștiincioasă. Iar rolul meu este să mă asigur că și voi faceți la fel!
La prezentarea Andrei, nimeni nu a râs. Toți au simțit privirea mustrătoare a acesteia și încercau să își amintească ce regulă au încălcat.
Mustaceala doamnei Fericescu era bine ținută sub expresie. Aceasta s-a adaptat la discursul și personalitatea Andrei și a spus:
– Foarte bine, Andra! Felicitări pentru seriozitate și transparență! Răzvan, vrei să vii tu următorul?
Nici nu a apucat de terminat propozitia, că Răzvan era deja sărit, la propriu, peste bănci și lângă învățătoare!
– Eu sunt Uranus! Planeta neașteptatului și surprizelor. Eu fac mereu câte ceva să vă scot din rutină sau să va impresionez!
Toată clasa a început să radă, aducându-și aminte de ” surprizele lui Uranus”, de la aruncat banca pe scările cancelariei, la umplut tabla cu câte o scurtă poezie pentru fiecare coleg. Lui ”Uranus” nu îi plăcea programul fix așa că prima ora de dimineață și ultima, reprezentau o adevărată provocare pentru el.
– Doamna Fericescu, pot să vin eu următorul? se aude Sorin, cu mâna fluturând de nerăbdare.
– Da, Sorin, chiar te rog. Răzvan, mulțumim pentru prezentarea șocantă!
Sorin zburdă până la catedră iar acolo se oprește și spune:
– Eu sunt Sorin! Pardon..planeta Mercur! Eu sunt transmițătorul de informație și veselie. De la mine pleacă noile reguli sau desființarea vechilor jocuri. Eu vin mereu cu cărțile citite și cu rezumatele făcute!
De data aceasta, inclusiv doamna Fercicescu a râs, împreună cu micuții. Sorin este într-adevăr Mercur și îi place să dețină și să ruleze informațiile. Un fel de mic spion al clasei.
– Foarte bine, Sorin! Mulțumim că ne-ai informat asupra acestui lucru. Izabella, vrei să ne onorezi cu prezentarea?
Cu privirea semideschisa , Izabella se ridică. Drumul până la catedră, a fost unul lin și unduios. Se mai oprea să își aranjeze părul și să trimită priviri cuceritoare colegilor ei.
– Eu sunt Venus! Planeta frumuseții și iubirii.Dar cred că v-ați dat seama deja, deoarece toți mă adorati. Și eu va plac, să știți. Scopul meu este să aduc frumusețea în această clasă!
Toți copiii se uitau perplexi la ea. Doamna Fericescu era șocată de încă o asemănare între personalitate și planetă aleasă.
– Ești minunată Izabella, mulțumim pentru timpul acordat, de a ne încânta cu prezentarea ta! Ilinca, vii să prezinți?
Cu o foaie în mâna și mii de emoțîi, Ilinca se ridică și merge spre catedră:
– Păi, eu…nu știu exact ce sunt…stea sau Luna
– Ești Stea acum, Ilinca! Când te faci mare, o să fii Luna! o întrerupe Andreea
Doamna Fericescu observă emoția și schimbul de replici însă preferă să nu intervină.
– Așa..dar am ales să il prezint pe Soare Cu Picioare! spune Ilinca cu jumătate de suflet și palidă la față.
– Continuă…îi spune doamna Fericescu
– Și am ales să îl prezint pe Soare Cu Picioare deoarece el ne încălzește și ne susține viața!
– Auzi, dar nu crezi că este cam trist Soarele tău cu Picioare? Poate i-ar trebui o implozie, ca după aceea să o ia de la capăt! spune Rareș, noul venit, cu prima frază scoasă de la începutul proiectului.
– Dar de unde știi tu că trebuie să explodeze? Poate e trist că nu e lângă Luna! răspunde Ilinca, nervoasă acum.
– Dar nu contează de ce e trist! Ca să fii bine, trebuie să renaști ! Apropo, eu sunt Pluto și nu, nu voi veni în față să îmi fac prezentarea!
Doamna Fericescu era fascinată. Pluto! Nici ea nu putea veni cu o idee mai bună de reprezentare a noului copil. De asemenea, i se părea foarte interesant, că ”Pluto”, care se ocupă de moarte, pentru a face loc renașterii, s-a iritat tocmai la ”Soare”, care este viață
– Bine…foarte interesantă prezentarea ta Ilinca. Mulțumim!
Acum toată clasa aștepta. Parcă știau că va veni ceva.
– Pe baza prezentărilor voastre, m-am hotărât să fac niște mici modificări temporare, asupra modului în care stati în bănci. Această schimbare ține doar o lună și are scopul de a ajuta planetele să se cunoască între ele. Așadar, Uranus ( Răzvan) va sta cu Mercur ( Sorin). Venus ( Izabella) va sta cu Andra ( Saturn) iar Soarele ( Ilinca) va sta cu PLuto ( Rareș) iar Jupiter ( Andreea) va sta singură.
Un circ și un haos a urmat preț de câteva minute. Certurile predominante erau între Ilinca și Rareș, care clar, nu se simpatizau. Doamna Fericescu tușește și le da de înțeles micuților să se potolească.
– Bun, acum că am lămurit și acest aspect, irevocabil, doresc să vă felicit pentru prezentare. Universul ce l-ați creat astăzi aici, s-a întipărit bine în inima mea.
Jupiter ( Andreea) mereu curioasă și dornică de înțelegere, întreabă:
– Păi atunci, doamna Fericescu, asta înseamnă că universul cât de mare, într-un suflet încape, oare?
