My mind is always full of questions,
And my heart follows the rhythim,
As some new ideas rise like branches,
Of a tree with leaves made out of wisdom.
Illustration by Ro’A 
Mare gălăgie în pauza clasei a IV a B.
6 copii stăteau în jurul Lunii, încercând să găsească o soluție problemei ei.
– Dar dacă fugi de acasă? spune Răzvan Uranus, întotdeauna plin de idei șocante.
Ilinca se uită la el și nu spune nimic.
– Știi, poți fugi! Poți veni să stai la mine sau..putem vorbi cu doamna Fericescu, să te țină la ea! Cumva trebuie să reușești să rămâi cu noi, la școală.
– Ilinca, cel mai bine este să te prefaci că ești foarte bolnavă! Mănânci niște cretă, faci febră mare și îi spui că dacă te mută de aici, vei muri. E simplu! ..sugerează Andreea Jupiter, cu exagerările de rigoare.
– Ei bine, eu nu sunt de acord. Eu consider că dacă îți faci temele temeinic și arăți că doar aici poți învăța bine, mama ta va înțelege și nu te va muta de aici! ..propune sever Andra Saturn.
– Eu nu înțeleg de ce ar vrea să te mute. Ai niște colegi așa de faini și frumoși, adică..totuși, mă ai pe mine ca și colegă. Mama ta nu înțelege că s-ar putea să nu mai ai parte de frumusețe dacă te mută de aici? întreabă sigură pe ea, Izabela Venus.
– Propun să mergem toți să vorbim cu mama Ilincăi! Să îi spunem cât de mult ne afectează mutarea acesteia și eu zic că, prin comunicare, va înțelege! – spune Sorin Mercur, cu toate vorbele la el.
Ilinca încerca să înțeleagă dacă vreuna din variantele propuse de colegii ei ar fi bună, însă râsul ironic al lui Jimmy, declanșat de fiecare sugestie, o distragea.
6 copii erau în jurul ei. Ea stătea în banca. În banca cu Rareș Pluto. El la geam, ea la margine.
Pe bancă era șezut Răzvan, care gesticula și venea cu tot felul de scenarii. În rândul alăturat din mijloc, erau Andra și Izabella, ambele cocotate pe banca, cu fața spre Ilinca.
Andreea stătea suită pe pervaz, de parcă era gata de o catastrofă revoluționară, în orice clipă.
Sorin făcea cercuri în jurul acestora, inconjurandu-i cu întrebări.
– Sau…ai putea face altceva…spune Rareș Pluto.
Toți copiii s-au oprit și se uitau la el. Vorbește. El rareori se bagă în discuții.
– Rareș, termină. Știu sigur că tu vei fi primul fericit, dacă mă mută. De ce te prefaci că îți pasă? îi spune tăios copila de Stea.
– Fericit că te mută? De ce? Că stai cu mine în bancă? Nu e ca și cum mă incomodezi foarte mult. Și în plus..m-am cam obișnuit cu lumina ta…așa că hai să ne gândim la asimetrie.
Ilincăi i-a apărut Capsunel. Așa dintr-o dată, s-a emoționat. Era un compliment. De la el. Uraciosul care spune doar lucruri rele. Ce frumos. Dar acum se gândea cum să îl facă pe Capsunel să dispară. Era dovada vie că îi pasă de ce a spus Rareș. Iar acesta se mai și uita direct la ea.
– Este clar că mama ta dorește să te mute. Nici nu mai contează de ce ci doar faptul că este foarte hotărâtă. Te-ai gândit să fii în asimetrie cu ce dorește ea, însă fără ca ea să își dea seama?
Toți copiii erau muți. Inclusiv Ilinca. Nu înțelegeau ce vrea să spună Rareș.
– Când un lucru este în simetrie cu ceva, înseamnă că îi urmează tiparul, desenezi pe lângă contur. Însă, când este în asimetrie, înseamnă că iese din contur. De exemplu, copacii. Ei sunt asimetrici din toate punctele de vedere, însă seamănă foarte mult. Ai crede că urmează un tipar, însă , când te uiți mai atent, observi asimetria în splendoarea ei. Sau ilinca, care are un ochi mai mare și unul mai mic, lucru ce îl observi doar când te uiți atent.
Hohote de râsete au umplut pauza. Capsunel a dispărut instant iar rușinea a apărut odată cu frustrarea. Ilinca iși imagina cum îl bagă cu capul sub apă pe acest năzdrăvan ce face mișto de ea.
– Așa, și o concluzie ai? taie Ilinca conversația cu ochii ei asimetrici plini de nervi.
– Da! Să îi spui că ești de acord cu ea, însă să nu scrii nimic la examen. La Mesota vrea să te mute, din câte am înțeles, iar acolo sigur va trebui să dai un examen.
– Hmm…nu e rea ideea..deloc. Și da, mi-a spus ceva de examen…și ești sigur că asta va funcționa?
– Pfff…nu. Habar nu am. Însă am învățat de la mama, care mereu regretă că nu l-a părăsit pe tata când era tânăra, pentru a fi cu băiatul pe care îl iubea, că în viață îți pare rău de ce nu faci, nu de ceea ce faci. Și dacă nu merge, măcar te uiți în urmă și știi că ai încercat tot.
7 copii s-au pus de acord ca asta este cea mai bună idee. Ora de desen începea.
În timp ce colora copacul desenat de ea, Ilinca îi șoptește colegului ei de banca, plutonian:
– Auzi..dar chiar am ochii asimetrici?
– Da! Și mâinile și…sânii. Știu de la sora mea, că mereu se plângea de asta.
Plină de regret că a întrebat însă curioasă de adevărată părere a lui Rareș despre ea, mai întreabă:
– Adică, tu crezi că sunt urâtă?
Rareș se oprește din desenat, se uită la ea zâmbind și îi spune:
– Nu, cred că ești frumoasă ca o asimetrie.
– Asimetrie Vie? întreabă Ilinca șoptind, plină de fericire iar, la auzul acestui compliment.
