Do you feel the same way too?
This feeling of twinkling stars, with magic as a tool?
My tummy is going wild,
While my legs are being raised by a hot yellow balloon.
Illustration by Ro’A.
Ilinca avea o problemă.
Și avea de gând să o rezolve.
Primăvara dădea târcoale Străzii Planetelor iar Soarele juca v-ați-ascunselea cu frunzele adormite ale copacilor. Ilinca admira jocul naturii și aerul primavaratec de la geam. Geamul de la bucătărie. Cocoțată pe Stacojel, eternul confident și sprijin al copilei ( la propriu), își aștepta sora să iasă din baie.
Pașii înceți și calculați ai Irinei se auzeau venind spre bucătărie. Copila de Stea se întoarce cu fața spre ușă și se uită înmărmurită la frumusețea Irinei.
Picioare lungi, drepte, ce ieșeau din prosopul albastru, care îi acoperea partea de mijloc a corpului. Părul lung și negru se intesea perfect cu pielea măslinie și pistruiată. Ochii negri se ascundeau după niște sprâncene stufoase iar gura perfect conturată de buzele-i roz, mormăia ceva către Ilinca :
– Ce e Stea? De ce te uiți așa la mine? Și vezi cum stai pe scaunul acela, vei cădea într-o zi, la câte scheme faci pe el.
– Umm..păi..mă uit că ești frumoasă…foarte frumoasă…dar nu de asta te aștept aici. Vreau să vorbim despre iubire.
Irina buseste într-un râs catastrofic, în timp ce se așează la masa din bucătărie. Picior peste picior, cu părul ud, dat într-o parte, aceasta își aprinde o țigară și oprindu-se din ras, spune:
– Hai să vedem. Ce vrei să știi despre iubire?
Ilinca se fastaceste pe Stacojel și într-un final se decide să coboare de pe el. Se duce spre masă și se așează cu greu pe scaunul liber,opus Irinei. De menționat că acel scaun este foarte înalt, iar Ilinca cumva, părea să nu mai crească. Urcatul pe Înaltul mereu era motiv de suspans pentru Steaua Căzătoare și motiv de amuzament pentru cine vedea scena. Cu burta lipită de șezutul scaunului, aceasta își plimba picioarele în aer până când avântul o ajuta să se urce pe Înaltul. Știa că Irina va face mișto de ea, însă trebuia să fie la egalitate cu sora ei mai mare, pentru această discuție serioasă.
Irina privea scena cu mare amuzament, însă își păstra zâmbetul sub fumul de țigară. Vedea că Ilinca este foarte serioasă în ce avea să spună.
– Deci, de unde știi pe cine iubești?
Întrebarea directă a șocat-o pe Irina. Nu se aștepta la așa ceva. Sora ei mai mică stătea drept pe scaun, cu mâinile împreunate pe masa colorată din bucătărie. Se simțea ca la apel, chemată să dea doar răspunsurile corecte.
– Ummm..bun, Ilinca..hai să o luăm de la început. Mai bine spune-mi tu pe cine crezi că iubești..spune Irina cu un aer întrebător și o curiozitate ce o gâdila prin tot corpul.
Ilinca respiră adânc, se uită în jos și cu o voce smerită spune:
– Cred că îl iubesc pe Răzvan. Și pe Rareș. Îi pot iubi amândoi? Răzvan este lângă mine de 4 ani, avem amintiri împreună, mi-a scris o compunere, am făcut sărbătorile împreună, iar Rareș îmi este alături de 2 luni. Deși este foarte îngâmfat, știe mereu ce să zică și cum să mă ajute. Plus că de câte ori îmi spune ceva serios, mă doare stomacul. Efectiv, îmi vine să vomit și mă înroșesc. De ce? Ce se întâmplă? Și cum să fac să nu îmi mai împart pauzele între ei?
Gata. Irina era șocată. Țigara aprinsă acum câteva minute s-a fumat singură, iar expresia de pe fața Irinei ar fi trebuit fotografiată. De abia aștepta să le spună prietenilor ei, cu ce probleme se confruntă sora ei, la vârsta de 11 ani. Gura întredeschisă și ochii mari de uimire,încercau să își revină la normal, sub privirea întrebătoare a Ilincăi.
– Bun! Păi să vedem. Cum să îți explic eu..umm..Da! Poți iubi doi oameni în același timp, dar nu la fel. Iar de obicei, tipul de iubire de care mă întrebi tu, nu se explică. Doar se resimte psihic și fizic. Cu dureri de stomac, fluturași, stare de amețeală..cam așa. Iar al doilea tip de iubire, este cel de atașament. Cred că asta simți tu față de Răzvan. Timpul și experiențele petrecute împreună, v-au creat o legătură de atașament foarte puternică, ceea ce este drăguț..însă iubirea de care mă întrebi tu..este rară..și se manifestă inexplicabil..cum îmi spui despre Rareș..
Ilinca nu înțelegea nimic. Se uita la sora ei, de parcă aceasta vorbea chineză. Deci îi iubește pe amândoi sau nu? Și ce să facă în continuare?
– Um..te văd nelămurită..ca să îți răspund la întrebare, da! Îi poți iubi pe amândoi dar în moduri diferite.Niciun mod nu este greșit, însă în viață, vei descoperi, ce îți place sau ce ți se potrivește mai mult. Ce cred că ar trebui să faci, este să te muți cu o fată în bancă și o perioada să nu interacționezi prea mult cu ei. Ca să te clarifici tu.
Irina era obosită. Această discuție de 10 minute cu sora ei mai mică, a stors-o de toată energia cu care ieșise din dus. Cum să aibă o discuție așa serioasă cu un copil? Cum să îi explice că față de Răzvan simțea atașament iar față de Rareș, simțea iubire? Cum să îi spună că pentru acest tip de iubire, ce nu are motiv sau explicație, merită să muți munții? Nu…sigur sora ei mai mică confunda lucrurile. Știa doar, că Ilinca este atentă la discuțiile oamenilor mari și câteodată mai prelua ce i se părea interesant.
Ilinca s-a relaxat pe Înaltul, în timp ce Irina părăsea bucătăria. Cu spatele proptit de spătarul scaunului mare, aceasta se și gândea deja, cu cine să se mute în bancă. Cu Andreea Jupiter, bineînțeles.
Cumva liniștită că știe ce are de făcut, Ilinca și-a petrecut restul zilei numărând frunzele părului din fața geamului.
*
A doua zi de dimineață.
Cu pas repejor și zâmbet fugar, Ilinca se grăbea către școală. De data aceasta, dorea să ajungă mai repede, pentru a-și organiza mutarea.
Cu un aer de veselie intră în clasă! Șocată se oprește. Rareș era acolo.
– Dar ce faci așa devreme aici? Întreabă Ilinca iritată.
– Păi, eu de obicei vin devreme. Îmi place să admir clasa goală, până ajung și restul.
” Ce ciudat” se gândește Ilinca. Cu fața bosumflată de eșecul Marelui Plan, aceasta se așează în bancă, lângă iubirea ei cu dureri de stomac.
Cu spatele la geam, Ilinca își caută în ghiozdan, caietul dictando.
– Uite, Ilinca, un nor în formă de unicorn! îi spune Rareș.
Aceasta se întoarce grăbită iar în acel moment simte două buze cum îi pupă buzele ei. Pupicul să fi durat vreo 2 secunde, însă senzația de amețeală nu mai trecea.
Șocată, Ilinca simțea cum cade și se ridică în același timp. Nu se simțea roșie doar în obraji sau frunte ci și în genunchi și vârful picioarelor. Simțea că leșină și levitează în același timp. Concomitent își dădea seama că nu există nori în formă de unicorn și că a fost păcălită..însă furia nu își găsea locul în spațiul acesta plin de emoții noi.
– Cum e? Ți-a plăcut? Ce simți? întreabă emoționat hoțul de pupicuri.
Ilinca se uită la ochii negri din fața ei și spune:
– Nu știu..dacă…pic sau mă ridic?
