I catch myself dreaming a life,
A life I wanted, and maybe had it on the side,
I wake up, trying to realise,If this is the dream or an alterlife.
Illustration by Ro’A
Dragii mei! Ce mă bucur să preiau această carte minunată! Până acum, ați înțeles în mare, despre ce este vorba, mă gândesc. Ei bine, pentru a fi și mai clar, unde ne aflăm, cum ajuns aici și de ce, eu voi împărți acest capitol în trei părți : Prezent, Trecut și Viitor.
De asemenea, după cum ați observat, capitolul a început cu răspunsul. Am vrut eu să fac ceva diferit.
Să începem zic! Ahh..stați așa…ar trebui să mă prezint , probabil..eu sunt Jimmy! Povestitorul vostru de acum înainte, preț de câteva ( multe) capitole. De ce am preluat eu de aici și ce înseamnă asta? Păi hai să începem capitolul, pentru a înțelege.
(Prezent)
Nicio îmbrățișare din lume, nu ar putea face ca Ilinca să se simtă mai bine.Trecuseră două zile de la Marele Șoc și tot nu își revenea. Plângea, adormea, visa, se trezea, plângea.Cam în acest ritm se întâmplau lucrurile pentru mica mea Stea.
Canapeaua din sufragerie, ce îi susținea toate emoțiile, se uita la mine cu jale și neputință. Ar fi vrut să îi facă viața mai ușoară Ilincăi, însă știa că nu avea cum.Eu însumi am încercat să discut cu ea, însă mă respingea total, spunând că nu exist, și că dacă aș fi existat aș fi ajutat-o. De fapt, voi parafraza : ” Jimmy, dispari de lângă mine! Nu ești real, fiindcă dacă erai m-ai fi ajutat! Și dacă ești real, înseamnă că ești un mincinos, la fel ca Irina și acel Andrei. Toți ați spus că mă iubiți și că m-ați ajuta să fiu fericită, însă când am avut nevoie, niciunul dintre voi nu a intervenit!”
Ura, neputința de a schimba ceva și singurătatea, o făceau să se închidă tot mai mult în ea. Respingea ideea de iubire, la fel cum respinge apa, uleiul. Nu înțelegea de ce i se întâmplă ei asta și ce a făcut rău de merită toate aceste lucruri. Părul negru, deja crescut, atârna vâlvoi și rebel în jurul genunchilor chinuiți la piept. Inima ei frumoasă avea ritmul unei competiții de galopat. Ochii mari și negrii erau acum plini de lacrimi curajoase ce fugeau de ura stăpânei lor.
Refuza mâncarea și singura dorința era să dispară. Să dispară undeva în Univers, unde nu mai există nimic…nici măcar ea.
Până a treia zi. A treia zi în care Steaua Mea Căzătoare, s-a dat jos din pat, s-a dus la acel Andrei și i -a spus :
– Vreau cacao cu lapte și pâine cu margarină și gem de măceșe.
Vocea îi era calmă și distantă. Pașii îi erau calculați. Ceva se schimbase. Acel Andrei se apucă rapid de făcut mâncare iar Irina fuge la sora ei mai mică. Aștepta de 3 zile să vorbească cu ea, însă nu avea cum să se apropie fără să audă tornada de replici usturătoare.
– Ilinca, cum ești? întreabă Irina, cu voce temătoare în timp ce intră tiptil în sufragerie.
– Bine, de ce? răspunde Ilinca, detașată emoțional de frica surorii ei mai mari.
– Păi..mă bucur că mănânci. Și…să știi că eu te voi duce dacă vrei, săptămânal să îi vezi pe colegii tăi, pe doamna Fericescu, pe Răzvan, pe Andreea. Sunt sigură că asta ar fi făcut atât Soarele cât și Ursul, pentru tine și..
– Pardon? Ce colegi? Ce Soare și ce Urs? întreabă Ilinca mirată și ușor iritată de aceste nume care nu o mai reprezentau.
A urmat o discuție de 5 minute în care Irina nu a înțeles nimic iar Ilinca se uita la ea, ca la o persoană necunoscută. La final, când Irina a îmbrățișat puiul de copil, a fost șocată de sentimentul de gol și lipsit de emoții primit înapoi de la sora ei mai mică.
Următoarea care a intrat în camera Ilincăi, a fost Aurelia.
– Mă bucur că ești mai bine. Știam că o să îți revii. Vei vedea că te iubesc și vreau tot ce este mai bun pentru tine! spune Aurelia , cu o voce optimistă.
– Nu mă iubești, nu te iubesc și îmi voi reveni doar atunci când tu vei dispărea…îi răspunde cu o voce calmă, mai rece ca gheață, copila calculată din fața ei.
Aurelia a înghețat. A înghețat fiindcă, acolo, în centrul inimii ei, a realizat că a greșit. Acum a simțit. Că a greșit și că Ilinca își va reveni doar după dispariția ei. I s-a făcut rău. A ajuns la spital.
Când Ilinca a rămas singură, am încercat și eu să vorbesc cu ea..însă..nu mă mai auzea. Deloc. Ziceai că într -adevăr nu exist. Șocat de acest lucru, am început să îi studiez visele. Ilinca visa. Mult. Și bine. Și frumos. În vise zbura, se juca, era cu colegii ei, la școala nr 11, iar după școală, mergea acasă la Soare și Urs. Ei stăteau împreună. Toți trei. Iar casa era plină de chicote de fericire, la fel cum erau și visele Ilincăi.
Atunci mi-am dat seama ce se întâmplă.Și ce va urma.
Dragii mei, știți ce se întâmplă cu un copil, ce nu are susținere emoțională și își dorește să dispară?
Uită. Uită involuntar lucrurile ce îl făceau fericit și nu mai există. Le visează. Își aduce aminte visele și nu realizează că au fost reale, cândva, cumva.
Și știți ce rămâne în urmă? O amintire neclară a ceea ce a avut, un sentiment de ură și dorința de a nu mai avea nimic de acum înainte ceva, care să îi genereze frica de a pierde.Plus o inima plină de iubire, încătușată în frica de a mai suferi. Fără drept la apel și fără drept de a se arăta.
Știți ce este mai grav decât un copil care plânge? Unul care tace.
(Trecut)
Aurelia aruncă cu palmele la fel de ager după cum aruncă și cu vorbele:
– M-ai făcut de rușine! Cum să mergi la examen și să nu scrii nimic? Ce va spune profesoara de la Mesota despre mine? Bătaia asta să îți fie lecție, să nu mă mai minți niciodată!
Ilinca râdea. Nicio palmă nu îi atingea sufletul plin de bucurie, datorită faptului că planul ei a mers. De abia aștepta să se termine vacanța și să se întoarcă la familia ei de suflet : Doamna Fericescu, Răzvan, Andreea, Andra, Sorin și Rareș.
Ziua aceea a trecut repede. O durea corpul, însă simțea durerea ca pe un trofeu, din războiul tocmai câștigat. Ea, fata care abia se urca pe scaun, a reușit să își învingă Mama Rea.
A două zi însă, a fost mai lungă ca toată viața ei. În timp ce își mânca mărul de dimineață, Aurelia se așează lângă ea la masă și îi spune:
– Ești copil. Și înțeleg că ai greșit. Eu te iert. Ba mai mult, am și rezolvat situația. Se pare că cei de la Colegiul Național ”Nicolae Titulescu”, te primesc și fără examen, pe baza mediei generale de până acum.
Ilinca a muțit. Simțea cum toată casa se dărâmă iar ea se pierde. Se dezintegrează iar miile de bucăți din ea, se transformă în lacrimi.
A sărit de pe scaun și a fugit spre dormitor. Irina trebuie să o ajute. Cu siguranță o va ajuta.Însă s-a lovit de indiferență. Irinei nu îi pasă unde va fi ea mutată.
Mută de șoc, fuge spre acel Andrei. Acolo a dat de frică. Frica lui de a-i comenta Aureliei.
Și atunci, în acel moment, Steaua Noastră, a căzut.
În tot timpul cât Ilinca plângea, adormea, visa și se trezea, Aurelia se plimba.
Se plimba pe străzi, încercând să înțeleagă de ce are ieșirile acestea și de ce îi face rău fiicei ei.
Nu știu câte știți voi despre Aurelia, însă trecutul ei este destul de complicat.
Provine dintr-o familie săracă, cu principii solide. Ea de mică a fost intelectuala și premiata clasei. Orice materie pentru ea, era o joacă. Matematica o înțelegea într-o clipă iar când venea vorba de literatură, atât scrisul cât și cititul acesteia îi veneau ca o mănușă. Picta, cânta și înțelegea Universul într-o zi.
Însă, Aurelia, avea o problemă. Fluctua de la o stare la alta, exagerat de mult. Creea drame și dependențe în jurul ei, din plicitiseală. Viața normala nu o satisfăcea pe ea, iar obsesiile pe care și le alimenta îi aduceau o stare de bine.
Într – zi l -a cunoscut pe Sasha, tatăl Ilincăi.
Cel mai frumos bărbat din lume.Însă care nu știa să scrie corect și avea o prietenă. Sasha era fericit . Era cu acea fată de vreo 4 ani .
Asta până să o cunoască pe Aurelia. Trei ani i-a trebuit Aureliei să îl facă pe Sasha al ei cu adevărat. După aceea au început fluctuațiile de comportament.
Vedeți voi, când cineva este obsedat de altcineva, lucrurile nu decurg într-o manieră firească și odată ce perioada de cucerire a luat sfârșit, Aurelia a început să fie ea, din ce în ce mai mult, iar lui Sasha îi era greu să plece de lângă femeia care dintr-o dată, nu mai era ce a fost timp de trei ani.
Totusi, la un moment dat, acesta s-a hotărât să se despartă de aceasta. Însă numai gândul că și-ar pierde obsesia, a făcut-o pe Aurelia să o ia razna. Astfel încât, a ajuns la spital, iar după aceea a rămas însărcinată.
Cu Rafael. Marea ei iubire. Copilul dorit și iubit, copilul ce a ajutat-o să își atingă scopul. Irina și Ilinca însă…erau nedoritele familiei. Greșeli de calcul. Însă cu care s-a acomodat într-un final.
Obsesia pentru Sasha fiind potolită, acum avându-l lângă ea, oricând, aceasta și stările ei fluctuante, căutau altceva să îi dea adrenalină. Bârfa între prieteni și distrugerea relațiilor de prietenie era prea ușoară așa că a început să facă fraudă. Mințea oamenii că îi putea ajuta cu ceva, iar după aceea dispărea cu banii. Când spun oameni, mă refer inclusiv la directori. Șarmul și inteligența de care dădea dovadă, i-au pavat drumul cu succesuri spre aceste răutăți.
Aurelia suferea. De boală. Ce boală? Vom afla la momentul potrivit.
Însă aceasta mai avea sporadic, câte un moment de luciditate, în care realiza că făcea rău, fiicei ei, pe care acum, o iubea cel mai mult. Însă își revenea rapid, la gândul că tot ce vrea, e ca fata ei să ajungă bine. Mai bine ca Irina și Rafael, care nu au școală și toată copilăria și-au pierdut-o pe străzi.
(Viitor)
Cum nicio floare nu este lăsată să ofilească, iar ploaia vine să o ajute să crească, așa și inima Ilincăi va fi ajutată să iasă la iveală. Din floarea mică va ieşi un copac multicolor cu un scop binedefinit in viață.
Deși acum, este un copil de gheață, cu memoria fracturată, încet, încet, IIinca își va reveni.
Dar..ca o inima să se poată deschide complet, întâi este necesar să se închidă complet.
Vor trece 11 ani, până când Ilinca va începe să conștientizeze total ce a uitat și cine este cu adevărat. Până atunci, vom fi martorii unei vieți paranormale a unui copil cu sufletul schimbat.
Intre timp, visele îi vor fi ghid emoțional și sincer..cine suntem noi să spunem ce este vis și ce este realitate? Putem spune doar că visele îi vor oferi Ilincăi atât suport emoțional cât și cheia către paranormal, după cum veți vedea în capitolele următoare.
Însă datorită acestor experiențe, Ilinca va deveni, probabil, una din cele mai deschise și înțelegătoare persoane, căreia oamenii vor veni să îi impărtăşească bucăți din sufletul lor.Ei îi va lipsi judecata și va înțelege până și cele mai întunecate inimi.
Cum se va întâmpla asta?
Prin schimbarea. La Suflet. A ei. De mai multe ori.
