Dragii mei, acest capitol nu îşi are sensul cu „acum” , „atunci”, „cândva” . Întâmplarea lui s-a petrecut într-un moment fără timp. Fără minute şi fără logică. Într-o vară. Plină de neprevăzut.
Ilinca, pe care o cunoaşteți bine deja, se tot perinda de câțiva ani, pe lângă o biserică romano-catolică. Aceasta tot voia să intre şi să descopere lăcaşul misterios, însă cumva, niciodată nu nimerea deschis.
Ilinca, dragii mei, s-a născut ortodoxă, însă de mică a fost atrasă să cunoască cât mai multe culte religioase. Aşadar, Steaua Noastră s-a perindat prin multe biserici şi temple, acestea fiind mereu deschise fix în momentul în care ea voia să le viziteze.
Toate, înafară de aceasta.
Într-o zi, fiind forțată să stea acasă datorită unei moleşeli şi dureri de spate inexplicabile, s-a hotărât totuşi, să facă o plimbare pe jos, prin cartier. Aşa, lejer, de vară şi de dezmierdare. Ajunsă în fața curiozității menționate mai sus, observă cu bucurie, că se poate intra.
Ceea ce urmează dragii mei, voi încerca să descriu serios, însă este posibil să nu îmi reuşească în întregime, deoarece a fost şi comic.
Steaua Noastră, toată îmbrăcată în negru ( pantalonii negri strâmți, maieu negru strâmt, părul împletit spic, bocanci negrii) intră relaxată în biserica albă, plină de oameni cuvioşi ce ascultă evanghelia părintelui, în linişte. Uşa de intrare este poziționată în fața altarului, iar reacția preotului la vederea Stelei Noastre rockerițe intrând în mijlocul evangheliei, a fost una de respingere.
Ilinca a înlemnit un minut, neştiind ce să facă, cu ochii pastorului ațintiți spre ea.
Instinctiv, Ilinca s-a dus pe rândul din stânga, al doilea de lângă altar.
Se uita mirată la cer. Cerul ce răsărea din tavanul bisericii simple. Soarele ce umplea pereții albi, nepictați. Nu ştia de ce, însă era fascinată.
Pastorul îşi continuă slujba iar la un moment dat, iese din altar şi stă între rânduri. Ilinca vede cum, treptat, toată lumea se aşează la coadă. Ea stă. O femeie din linie, o apucă de mână şi o bagă la rând, în fața ei. Totul s-a derulat ca într-o hipnoză. Ajunsă în fața pastorului, aceasta stă. El se uită la ea cu şoc şi mânie şi îi oferă Euharistia. Ilinca o ia, se uită confuză în jur iar altă doamnă îi face semn să o mănânce. Steaua noastră o face şi iarăşi stă confuză, uitându-se la preot. Acesta o seceră cu privirea. Dintr-o dată, o mână o apucă pe Ilinca şi o trage la locul ei, în partea stângă.
Linişte. Ilinca se uită în gol. Nu înțelege ce tocmai s-a întâmplat. O mână o bate pe umăr şi o doamnă îi face semn că se pleacă, că s-a terminat slujba.
Pastorul zice :
– Tu! Să rămâi!
Mâna lui arată către Ilinca.
Grupul de doamne din spate întreabă :
– Rămânem şi noi?
– Nu, doar ea.
A noastră înlemneşte. Pastorul vine serios către ea, îi pune o mână pe umărul drept şi o întreabă :
– Ce limbă vorbeşti tu?
La care Ilinca, emoționată :
– Engleză, franceză, spaniolă şi..română…
Vă puteți imagina reacția preotului, la răspunsul ei.
Se simțea luat la mişto. Acum, orice om cu un minim de cunoaştere ezoterică, ştie la ce se referea preotul, însă Ilincăi nici măcar nu i-a trecut prin cap.
– Tu…tu ştii că durează minim 4 luni să te împărtăşeşti la noi? Minim 4 luni de ritualuri şi spovedanii.
Ilinca asculta cu interes dar neînțelegere. De ce trebuia ea să ştie asta? Doar nu e ca şi cum ea a cerut să fie împărtăşită.
– Nu am putut să te refuz, fiindcă ei te-au ales! zice preotul , arătând spre sala goală, mimând mulțimea care tocmai a plecat.
– Acum hai să îți arăt ceva.
Zice acesta, în timp ce o îndrumă pe Ilinca spre ieşirea din biserică. Se opresc în anticamera acesteia iar el spune :
– Tu, până aici poți intra doar, de acum înainte!
Ilinca dă din cap ascultătoare şi pleacă. Iese de acolo năucită dar…F E R I C I T Ă.
Acum, dragii mei, vă las pe voi să vă conturați , acel, cândva
Cu drag,
Ro’A ♡
