Arămiu.
Numărul 11.
Copaci odihniți și casă veche.
Așa arăta strada pe care se plimbau Ilinca si Sasha.
Geaca roșie și rochița albastră completau contrastul de culori al Toamnei.
Sasha era tăcut. Ilinca se holba la el.
Acum mergea în fața lui, așteptând să spună ceva. Își pune mâna la stomac. Îl imită în speranța că ii va lua durerea.
Sasha zâmbeste .
– Haide prințesă, o să fie bine. Doar mă doare stomacul de ceva timp. Ce zici,mergem să bem o bere?
Așa erau plimbările lor. Se terminau cu o bere la localul preferat al lui Sasha : Stella Bella .
Acolo toată lumea era fericită, discuțiile erau aprinse și desi mai mereu mesele erau ocupate ei aveau intotdeauna loc la câte una . Sasha era iubit. Toata lumea îl cunoștea și ii zâmbea.
Ilinca era în elementul ei acolo. Doamna Stella îi făcea obișnuita cacao cu mult lapte și o lăsa să se plimbe prin local de parcă era al ei. Doar de Cornelia, doamna nouă nu ii plăcea. Aceasta părea mereu încruntată plus că stătea prea mult de vorbă cu Sasha. Prea des și prea mult. Atunci erau printre singurele momente când se bucura că apare Aurelia. Cum apărea ea, cum dispărea doamna Cornelia.
Irina trebuia să ajungă acasă. Plecase peste weekend cu niște prieteni.
Plimbările înapoi spre casă erau mereu haioase. Ilinca chiar se bucura că este cu amândoi și mergea printre ei făcând poante zâmbind la cer.
– Irina, de ce nu ai anunțat că stai tot weekendul pe munte? ..se aude Aurelia de când a intrat în casă.
– Dar m-ai întrebat?
– Cum adică să te întreb? Sunt maică- ta. Trebuie să îmi spui unde mergi , cât stai și ce faci! Vineri ai fost la școală?
– Da,de parcă tu mi-ai spus mie unde pleci când m-ai lăsat peste 2 ani singură să am grijă de mine și de Ilinca. Nu, nu am fost și poate ai fi observat dacă erai o mamă!
O palmă ca impactul unui fulger a lovit- o pe Irina.
Ilinca a fugit repede lângă sora ei iar Sasha a luat-o pe Aurelia în sufragerie, de unde se auzeau țipete.
Stelele se țineau în brațe iar confuzia era în aer.
– De ce? O întrebă Ilinca pe Irina
– Pentru că o urăsc. De când m-am întors, tot ce a făcut a fost să mi se confeseze pe unde merge iar eu i-am fost paravan. Tata nici nu știe tot ce face ea. Mă simt de parcă sunt închisă în escapadele ei. Iar la școală nu mă mai prea duc pentru că nu imi plac colegii. Mi-e dor de Claudia, de „Casa Cu Fete” ,acolo mă simțeam copil și mă bucuram de soare. Aici pe de altă parte mi-am făcut prieteni și te am pe tine și pe tata.
– Dar tata este vesel….spuse Ilinca șoptind..
– Nu este vesel. Este vesel doar când e cu tine însă nu vezi ce dureri de stomac are? Nu vezi că este din ce în ce mai obosit? Nu știu…parcă de la un timp,simt doar vântul cum îmi zboară dorințele..
– Nu este obosit. A promis că mă învață să merg cu bicicleta. Și ne plimbăm și ne jucăm.Și vântul e bun dacă e cu soare.
-Da,bine. Ce știi tu? Tu nu știi cum este să fii între. Eu știu. El știe. Doar tu nu știi. Tu ești fericită mereu și ai soare deasupra tunsorii..
Îi spunea Irina surorii ei, cumva zâmbind amar și dulce.
– Atunci.. de ce nu te întorci la Casa Cu Fete? Și vii la noi weekendurile? ….spuse Ilinca cu jumătate de inimă, însă sperând că așa Ilinca va fi mai bine..
– Dar tu crezi ca eu știu…între care e mai soare?
