Pelioara
Capitolul 133
At the edge of the mountain,
A sweet tender voice,
Whispering softly..
Go dance to that NOISE
Avem o Pelioara,
Faină rău şi foarte glumeață,
Care ne-a îngrijit pe toți de mici
Iar pe mine, mă făcea ” Nătăfleață”
Îi plac câinii, copiii, merele şi iubirea
Învelită în familie, cu sos de afecțiune
Are mereu pregătit un discurs aiurea,
Despre cum să fim fericiți prin slalomuri nebune.
Vede viața ca pe-o joacă,
Mereu râde de sub ochelari..
Ah, ochelarii de soare ce îi poartă,
Că fără ei, nu coboară din pat.
Este o şmecheră modernă,
Cu mărgele şi bujori,
Iar la cei 87 de ani ai ei..
Te întrebi cum de..n-o dor..?
Toate cele petrecute,
În ea şi pe după ea..
Pierderea soțului şi a copilăriei pribegite..
Însă ea îți răspunde cu un zâmbet cald..
Că asta e viața..o comedie.
Am fost azi să îi ud florile..
Am căutat-o prin apartament..
Ceva lipsea, parcă era prea aerisit..
Dar stai..ea nu mai e..de ieri.
Dar de fapt e, o văd aici în fața mea..
Nu pot vorbi la trecut despre ea..
Este vie ca şi mine ca şi tine..
Doar tăcută acum…trecută în vecie.
O ultimă bunică a neamului nostru hoinar,
S-a dus în veşnicie, cu zâmbetu-i de comedian.
Nu plâng şi nu jelesc,
Este o tipă excepțională..
Ce chiar şi în împărăția celui ceresc,
Va şti să facă din acea viață ..o comoară.
Pelioara – [ 1934-2021]
