Tot în 3 tablouri.
Wabi Sabi. Mottanai. Mushin.
Capitolele 135, 136 şi 137.
I can smell the change,
High from the above
And connect the details,
To understand all the meanings of love.
Wabi Sabi
De câte ori, te afunzi adânc
Te uiti totuşi la tine?
De câte ori cazi de la înălțimea aşteptărilor jivine?
Ne rupem în bucăți şi aşteptăm să fim lipiți…
De alții, de ei, de voi, de oricine..
Înafară de cei umiliți?
Şi abia atunci când stai pe jos, aproape fără vlagă,
Stors de regretul netrăirii, te apucă o putere.
Ochii parcă îți luminează şi îți aşterni privirea peste tine..
Şi observi cum, cu mirare…
Te lipeşti la loc..tu pe tine.
Ce formă frumoasă are corpul tău acum..
Mlădios şi singular..
Cum se înalță din abis..
Mai frumos şi mai experimentat.
Mottanai
Te uiți în jur, cu blândețe şi putere..
Însă prima întrebare, rămâne cea mai grea dintre toate cele:
De ce am pierdut atâta timp,
Încercând să înțeleg, un lucru care fără rost..
Mi-a irosit energie şi regret?
Problema cândva apăsătoare..pare acum fără sens…
Dar uite cât de eşti de frumos acum..cu corpul radiind perfect…
Mushin
Şi abia atunci, când iar te pierzi..
În defectele lipite..
Pe ale corpului înalt, de putere şi de vise…
Abia atunci începi să vezi, că nimic nu e fără sens..
Iar schimbarea ce o simți, e reală şi aproape..
Nu te întreabă dacă vrei, nu te întreabă ce mai faci,
Doar te ridică în echilibru şi îți spune:
Acceptă-mă şi taci .
