Capitolul 1: Tu când dormi zâmbeşti?

La acest lucru se gândea Irina în timp ce admira burtica mamei ei. I se părea că întreg universul se presară şi se zbate în ea.
O furtună amețitoare a răscolit liniştea în care se scufunda Irina. Panică şi țipete era tot ce auzea :
– Apa! Mi s-a rupt apa!!
Striga Aurelia catre Sasha, tatăl Irinei.
Însă Irina nu înțelegea..cum adică s-a rupt apa? Apa se rupe? Adică se sfărâmă ? Întotdeauna a avut impresia că apa este singurul lucru care rezistă oricui şi la orice fenomen. Bine, de fapt nu chiar la orice fenomen..deoarece o dată şi-a lăsat un pahar cu apă lângă pat şi pac! S-a evaporat…la fel ca şi liniştea ei de acum 5 minute.
.
.
4 ore mai târziu, pe data de 11 aprilie 1987 ora 15.00 s-a născut Ilinca.
Irinei i se părea un pui de căprioară palidă, mai mică ca păpuşa ei Antonella ( primită din Germania, de la fratele ei Rafael) dar mai mare ca păpuşa ei Barbie.
Şi totuşi Ilinca avea ceva în comun cu păpuşile ei…zâmbea când dormea. Atunci şi-a dat seama Irina că noi ne naştem cu zâmbet dar unii oameni mari îl pierd pe drum, cum ar fi mama ei…