Voință Capitolul 121
05/01/2021
Nebunie Capitolul 123
05/01/2021

Vulnerabilitate Capitolul 122

Vulnerabilitate

https://www.youtube.com/watch?v=vOplM2pe-8M&t=26s

( Capitolul 122)

Magic, eyes and open heart,
They are part of your universe,
Ticking gently and creating an art,
Birthing vulnerability in reverse.

( Atunci )

Atunci Ilinca o privea pe Sandra ca un pe un munte de duritate, în ciuda aparenței sale fragile. Era fascinată de contrastul ei.

( Acum)

Acum este o zi specială. Se pare. Sandra le spune tuturor să îşi ia liber.
– Echipă, astăzi este zi liberă în Singapore. Am fost şi eu anunțată târziu, că altfel v-aşi fi spus de ieri. Însă, cine se trezeşte de dimineață are mai mult timp să râdă, nu?
Toți colegii Ilincăi erau pregătiți să rupă uşa. Ilinca pe de altă parte, vrea altceva. Vrea să iasă iasă toți . Împreună .
– Hei! Nu vreți să mergem toți la un suc sau ceva?
– Suc?! Hai la un vin dacă tot ieşim! Zice Sandra relaxată.
Zis şi făcut, 15 oameni liberi beau vin, o oră mai târziu. Ilinca stă lângă Sandra. O absoarbe, o descoase, o adulmecă.
– Eşti fericită cu job-ul ăsta Sandra?
– Ce întrebare este asta Natasha? Normal că sunt. Sunt fericită că mă să ajută să fiu cu un pas mai aproape de ceea ce îmi doresc.
– Nu înțeleg!
– Normal că nu înțelegi. Încă nu ai realizat ce este mai important în viață.
– Pardon?
– Nu mă lua pe mine cu pardon, domnişoară. Ce este mai important în viață este ceea ce tu ai pierdut de mică. Familia.
Inima Ilincăi se strânge. Vrea să plece acum. De acolo.
– Hei..nu trebuie să îți pară rău că nu o mai ai…îi spune Sandra în timp ce cu o mână înfăşoară umărul stângaci al Stelei Noastre.
Ilinca nu spune nimic. Ochii i se umezesc.
– Uite..îți văd vulnerabilitatea. Eşti atât de frumoasă. Uite, ți-o arăt şi eu pe a mea…
Sandra îşi lasă umerii în jos şi îşi deschide portofelul. Acolo, un desen naiv cu o familie fericită stă pitit şi aşteaptă să devină realitate.
– Ceea ce îmi doresc eu este o familie..iar acest job mă ajută să mă stabilizez financiar. Par dură la birou însă nu..nu sunt dură fiindcă aşa sunt ci fiindcă vulnerabilitatea mea nu îşi are locul aici. Acasă pe care o să îl am va fi plin de vulnerabilitate, de râsete, de sentimente, de discuții contradictorii, de loialitate, de inspirație, de drumuri grele şi drumuri uşoare. De zâmbete de copil şi de fericire muncită. Îți recomand şi ție să nu te oferi job-ului cum te-ai oferi familiei. Duce la pierdere de energie şi frustrări nenumărate. Respectă-ți job-ul dar nu îi oferi vulnerabilitatea ta. Este mult prea prețioasă pentru a fi oferită unui loc în care eşti uşor de înlocuit…
Ilincăi îi dau lacrimile. De dor de ceva ce nu are.

( Cândva )

Cândva Ilinca va vedea copiii Sandrei şi licărul din ochii ei. Va vedea desenul acela mototolit din portofel, devenit realitate îmbucurătoare. Şi îi vor da lacrimile iar..de dorul a ceva ce încă nu are dar şi de dovada faptului că poate avea.
Cândva…alt desen mototolit va sta în alt portofel de suflet vulnerabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Instagram