Am I a boy or a girl?
Am I a bear or a bee?
What am I to you,
With your eyes closed, unable to see?
-Dar ce avem noi aici? Un băiat sau o fată?
Spuse omul înalt, cu barba albă și ochi căprui.
Pe Ilinca o durea gâtul la cât se chinuia să îi vadă pălăria. De jos lumea pare mare iar el părea un titan.
-Sunt o fată care arată ca un băiat! răspunse Ilinca încrezătoare.
-Ei bine, eu sunt un tânăr care arată ca un bătrân.
-Ca un Urs mai degrabă….spuse Ilinca întrebătoare în timp ce se gândea ce caută acest necunoscut în casa ei.
-Ei bine, văd că v-ați cunoscut. Ilinca, acesta este bunicul tău.Cu el vei sta de acum pentru un timp! spuse Aurelia zâmbind a libertate.
Ilinca nu știa dacă să se bucure că pleacă de lângă Aurelia sau să se îngrijoreze că o trimite cu un necunoscut.
Ar fi vrut să se consulte cu Irina însă aceasta era tot mai distantă. 2 ani au trecut de la apus, iar Irina s-a afundat tot mai mult în prieteni, petreceri și lipsit de la școală.
Aurelia a trecut de la suferința la bărbați. Doliul și l-a trăit prin cafenele și necunoscuți ce o luau de acasă.
Certurile între ea și Ilinca era tot mai dese. Rafael zici că nici nu mai există. Era plecat în altă țară și își făcea simțită prezența doar prin cadouri în cutii mari.
Ilinca își petrecea timpul cu Jimmy. Acesta era foarte haios și avea tot felul de jocuri greoaie dar interesante.
Ultima ceartă mare cu Aurelia o avusese acum 2 zile din cauza unei întâmplări ciudate.
Dormeau împreună iar Ilinca s-a trezit în miezul nopții. Pe scaunul din dreapta patului era o doamnă în vârstă, cu un sorț de bucătărie în carouri roșii cu galben. Doamna zâmbea și se uita cu drag la ele, în timp ce își mângâia piciorul drept de parcă ar fi durut-o.. Ilinca era fascinată. A trezit o pe Aurelia spunându-i că este o doamnă pe scaun însă reacția Aureliei nu a fost cea așteptată:
-Cum adică e cineva pe scaun? Nu vezi că nu e nimeni?
-Ba da! E o doamnă cu sorț în carouri roșii și galbene și pe care o doare piciorul!
Aurelia a înlemnit.
-Nu se poate…eu încerc să vorbesc cu ea de ani de zile. Cum ai reușit? Cum de o vezi tu pe mama?
-Bunica? Dar nu spuneai că a murit?
-Ba da…
-Păi și atunci cum o văd eu? Mai degrabă de ce nu îl văd pe bunicul meu, care spui că trăiește?
-Ei bine..îl vei vedea curând…spuse Aurelia bulversată și total deranjată de incident.
-Ilinca, vrei să mergem la o plimbare? ..întrebă Ursul cu ochi de cerb.
-Da…doar un pic să îmi iau blugii pe mine.
În 3 minute Ilinca era îmbrăcată și postată la ușă. Căciulă roșie îi ascundea perfect părul tuns scurt și bretonul asimetric.
Nu se mai plimbase demult așa cu cineva. Mergea încet și câteodată simțea nevoia să îi spună Ursului să o care însă tăcea. Nu îl cunoștea și nu înțelegea ce vrea el mai exact.
-Și spune-mi llinca, vrei să mergi la școală?
-Da! Normal că vreau! Însă mamă a zis că nu mă de anul acesta deși am 7 ani și deja știu să scriu și să citesc. Am învățat acasă cu Jimmy.
-Jimmy? Cine este Jimmy? Și de ce crezi că nu vrea să te dea mamă ta la școală acum?
-Jimmy este prietenul meu, dar tu nu o să îl vezi. De fapt este invizibil. Nici eu nu îl văd, doar îl aud, iar mama …mama zice că sunt prea mică, sfrijită, că este mai mare ghiozdanul ca mine și că e mai bine să mai stau un an….
-Invizibil zici? întreabă Ursul cu un zâmbet subtil pe față-i trecută de ani.
-Da, dar nu asta este important acum. Mai bine spune-mi tu, tu de ce nu ai venit până acum? Unde ai fost?
-Păi, am fost aici. Prin jur. Dar eu cu Aurelia nu ne mai înțelegem de ceva ani și am preferat să țin distanță. Acum însă, m-a căutat ea pentru că vrea să o ajut cu tine.
-Dar de ce nu vă mai înțelegeți?
-Pentru că ea nici cu ochii deschiși nu vede, darămite închiși….spuse Ursul , în timp ce s-a oprit și a luat-o pe Ilinca în brațe.
În acel moment, Ilinca a închis ochii și a văzut un Urs. Un Urs albastru o ținea în brațe, mai călduros ca soba și mai bătrân ca Universul.
-Tu când ai ochii închiși, ce vezi? o întreabă Ursul pe Steaua Căzătoare.
